joi, 9 decembrie 2010

Credinta

CREDÍNȚĂ=încredere deplină în adevărul unui lucru; convingere adâncă, siguranta, certitudine etc.

Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Viata lui Avraam este una dintre cele mai reprezentative relatari despre credinta care este redata in Biblie.

Geneza 22:2 Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.”

Isaac era lumina căminului său, mângâierea bătrâneţilor sale şi, mai presus de toate, moştenitor al binecuvântărilor promise. Pierderea unui astfel de fiu, din cauza vreunui accident sau a unei boli, i-ar fi sfâşiat inima acestui tată iubitor, ar fi încovoiat de durere capul său albit; dar lui i se dăduse porunca să verse sângele fiului său cu propriile mâini. Lucrul acesta i se părea îngrozitor şi imposibil de îndeplinit.

Geneza 22:7 Atunci Isaac, v+orbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”

8 „Fiule” a răspuns Avraam „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.

Când, la întrebarea lui Isaac: "Unde este mielul pentru arderea de tot?", Avraam a răspuns: "Domnul Însuşi va purta de grijă de miel" şi când mâna tatălui a fost oprită în momentul în care era gata să înjunghie pe fiul său, şi berbecul de care Se îngrijise Dumnezeu a fost adus ca jertfă în locul lui Isaac - s-a revărsat atunci lumină asupra tainei mântuirii şi chiar îngerii au înţeles mult mai clar hotărârea minunată pe care Dumnezeu o luase pentru mântuirea omului (1 Petru 1,12).

Rezultatul credintei:

"Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu" (Iacov 2,23). Iar Pavel spune: "Fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă" (Gal.3,7).

Galateni 3:9 Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, Sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

Marele act al credinţei lui Avraam stă asemenea unui stâlp de lumină, iluminând calea slujitorilor lui Dumnezeu din toate veacurile.

Geneza 22:15 Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam

16 şi a zis: „Pe Mine însumi jur” zice Domnul „pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

17 te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Locuirea lui Hristos în inima prin credintă trebuie sa fie scopul nostru. Nu este o intamplare ca ne-am nascut pe acest pamant. Dumnezeu are un plan cu noi. El vrea sa traim o viata de credinta. Atunci cand viata noastra va fi ascunsa in El, necazul nu ne va mai intrista, grijurile vietii vor disparea, pentru ca El a purtat crucea inaintea noastra, El a purtat jugul in locul nostru, si acum ne face invitatia: “Luati jugul Meu…caci jugul Meu este bun, sarcina Mea este usoara…”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu